Caia Constantin – Bllizard

“Nu-i asa ca ai schiopata putin,de teama sa nu-mi strivesti sarutul?!”

De ce frumusetea se sfarseste in durere?

Filed under: Psyhedelic — bllizard at 6:01 pm on Tuesday, October 17, 2006



Cam asa ne dam seama ca traim. E senzatia aia de prezentul-etern. Dar.. nu e etern.
Din netarmuitul sau egoism, omul este cel care sufera atunci cand isi pierde lumea sa. Acvariul sau. Sufera atunci cand clopotul de sticla, sub care fumul viselor sale salasluieste, se destrama.. sa fie inlocuit cu unul al uitarii.. altfel, eternei suferinte. Atunci isi da
seama de perfectiunea lumii sale imperfecte, cand tanjeste dupa mizeria in care a trait pana atunci si crede ca alta mizerie nu mai poate veni pentru el. Si.. cam asa e. Omul tanjeste dupa perfectiune toata viata. Am spus-o si o mai spun, perfectiunea se afla intr-o cutie neagra, bine ascunsa de gandurile sale. Daca ar vedea perfectiunea, s-ar produce cataclisumul. Mai bine asa. Oricum, omul nu e capabil s-o cuprinda.. nu are curjaul. Omul e las.
Si din lasitate plange, se plange. Din egoism izvoraste si lasitatea. Nu doreste sa i se intample raul si nu risca in acest sens nimic.
Ceea ce face omul cand isi pierde speranta e sa isi faureasca el cutia neagra a perfectiunii.. si.. atunci moare
Cu asta am terminat. am spus tot ce aveam de spus. Probabil ca voi mai spune si altele, dar esenta a fost vorbita

Create a free edublog to get your own comment avatar (and more!)

2 Comments »

25

   ioana

October 17, 2006 @ 6:27 pm

Totdeauna lumea imperfecta va fi perfecta pentru cineva,despre care nici nu banuiesti:)Poate ca tocmai de asta uneori nici nu stii ca ochii rosii si obositi sunt preferati in locul celor senini si stralucitori,si ca glumele proaste(abia aici imperfectiunea unei reactii)nu arata nepasarea,ci doar te fac sa zambesti cand tu ai ochii inecati in plans.
Uneori tanjim dupa o mizerie pe care am trait’o prea inconstient,prea repede si prea putin,pentru ca un trup murdar de soare,de sarea unei mari…de tremurul unui cort,ori caldura unei banchete era de ajuns.
Mizeria nu revine niciodata daca ai ajuns sa crezi ca perfect insemna curat!deoarece curat insemna nimic,si corect insemna -inca insemna- monotonie.Si pana in momentul in care nu cazi in fata’i,nu vei sti cat de sus erai in bratele sale…caci oricat de murdare ar fi fost niste maini,ele nu te’au lasat odata sa cazi pe asfaltul curat si astfel sa te ranesti.
Perfectiunea e acolo unde okii kaki te’au privit intotdeauna negru si bland,unde cutia cu vorbe si disperari te ranea,dar incerca sa’ti tina de cald atat cat o duce capul…Si poate ca la un momentdat ai fi tentat sa crezi ca las e omul care nu e in stare sa lase totul pentru un suflet care e TOTUL lui.Dar nu ,nu e asa:las este abia acela care simte ca trebuie sa lase totul si se impiedica in frica de a ramane cu nimic!!!acest las plange tot dintr’un presupus egoism,pentru ca habar nu are ca nimicul lui,in cazul in care s’ar pricopsi cu acesta;ar insemna oricum mai mult decat ceea ce are acum!
MOARTE insemna intradevar atunci cand esti multumit cu ceea ce ai,cand nu mai risti si nu mai visezi.Moarte inseamna atunci cand nu te mai uiti dupa ceea ce ai pirdut,mintindu’te ca oricum palmele pe care le’ai primit nu au precedat sarutarilor de apoi.
NU!!!!!!frunze uscate in par nu insemna mizerie…frunze uscate si murdare inseamna amintirea unei nopti de toamna dulce:)

28

   Dan

June 20, 2007 @ 4:04 pm

Dan…

In few years we will see a result…

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Leave a comment

You must be logged in to post a comment.