Caia Constantin – Bllizard

Te culci crezand ca ceva se va schimba, ca te vei schimba in mai bine.
Ca maine cand te vei trezi vei fi un supraom, ca nu vei mai suferi de ceea ce suferi zilnic.
Uneori te gandesti la cum va fi dupa ce nu te vei mai trezi.. vreodata. CE va fi in visul nesfarsit?
Cum va fi o eternitate? Dar nu, te trezesti. La fel cum te-ai culcat. Nici o schimbare.. Si asa mereu.

veche obsesie a mea. cum demonstram ca este “este”?
de ce sa fie? revin. nu voi folosi nici o forma a acestui verb in continuare
Incep:
ma simt murdar. foarte murdar. in interior, in exterior. . analiza, calm psihic, relaxare? solutii? nu cred. nu ma mai suport.. nici acum ca si alta data. trebuie sa scap de lene. trebuie sa renunt la “mine” si la “este”.
indefinita viata, totul. grav. nebunie sau lene? prostie sau pierdere de timp. toate. da.
da toate. astept…
astept… ignoranta, nepasare, ganduri, izolare. trandafiri in namol.. seva stricata in aceste plante. moarte cruda. iubire fata de nimic. ganduri. nevroze? siguranta? nesiguranta? certitudine? incertitudine? ambiguu? lasitate? lene? “L”? Letargie? lehamite? “L”? non-sens.
suficient. rapid. nu gandirii. da nimanui. intamplarile? unde? cum? de ce? unde? S-A TERMINAT CU MINE! .. si asa s-a rupt tacerea si durerea.. nevroza… paranoia? sincer..
eu ma amuz cu ceea ce pot gandi.. e ca atunci cand esti lovit de glont. astepti sa mori, sau te zbati, eventual iti rapui atacatorul cu puterile ramase? glontul ramane undeva.. lasa rani.. te schimba.. traumele se transforma in prostie daca nu esti atent

Cam asa ne dam seama ca traim. E senzatia aia de prezentul-etern. Dar.. nu e etern.
Din netarmuitul sau egoism, omul este cel care sufera atunci cand isi pierde lumea sa. Acvariul sau. Sufera atunci cand clopotul de sticla, sub care fumul viselor sale salasluieste, se destrama.. sa fie inlocuit cu unul al uitarii.. altfel, eternei suferinte. Atunci isi da
seama de perfectiunea lumii sale imperfecte, cand tanjeste dupa mizeria in care a trait pana atunci si crede ca alta mizerie nu mai poate veni pentru el. Si.. cam asa e. Omul tanjeste dupa perfectiune toata viata. Am spus-o si o mai spun, perfectiunea se afla intr-o cutie neagra, bine ascunsa de gandurile sale. Daca ar vedea perfectiunea, s-ar produce cataclisumul. Mai bine asa. Oricum, omul nu e capabil s-o cuprinda.. nu are curjaul. Omul e las.
Si din lasitate plange, se plange. Din egoism izvoraste si lasitatea. Nu doreste sa i se intample raul si nu risca in acest sens nimic.
Ceea ce face omul cand isi pierde speranta e sa isi faureasca el cutia neagra a perfectiunii.. si.. atunci moare…
Cu asta am terminat. am spus tot ce aveam de spus. Probabil ca voi mai spune si altele, dar esenta a fost vorbita