Mort pentru lume, viu pentru Dumnezeu
Are rost sa te plangi ca esti limitat fizic? Ca om ai avea acces doar la 5% din capacitatea maxima de creatie.. Eu unul nu inteleg de ce mai avem o asemenea capacitate daca avem acces la atat de putin.. pentru atat de putin.. 65 de ani.. in medie. Pai hai sa murim, nu?
Poate dincolo e mai bine.
Nu prea cred asta.. e la fel de enervanta situatia ca si sticky keys din windows.
Daca ar fi bine (ceva) dupa moarte, de ce suntem inzestrati (locuitorii lumii asteia) cu nenorocitul instinct de a nu muri (frica, teama etc..) .Oricum, viata e grea pentru ca asa cred eu. Dar de ce senzatia de greu, instinctul de conservare, de ce atatea chestii ce contravin unei gandiri edenice? Ce este si ce nu?
Deocamdata este o lume moarta pentru mine.. sau eu am murit.. chiar demult.
Am murit pentru ea. Sunt ca si mort. Un cadavru cu 5 % din puterea de lucru maxima. Am murit pentru ca am fost un fricos in linia 1. M-am gestionat defectuos. Asa-mi trebuie.
Inutil sa mai spun, nu faceti ca mine, pentru ca asa ca mine veti ajunge.
Dar.. ce naiba.. nu stiti cum am ajuns eu.
Viata lunga, si imbelsugata va doresc.
Ah.. PS: Nu imi dati raspunsuri la ce am scris, mai ales daca veti mentiona cat de pesimist sunt.
Daca tot sunt pesimist, ce anume e pesimist din ce am zis? Eu sunt mort, ati uitat? Ce poate fi optimist in asta?
