Caia Constantin - Bllizard

Este tragic. Se sting atatea lumini pe care nu le pot sustine. Mi-as da suflarea doar sa mai aiba oxigen. Sa poata respira. Dar nu.. nu sunt capabil. Nu am forta asta. Incapabil. Raman datoriile pe care le-am acumulat. Acceptand existenta. Sacrificiile cer sacrificii. E oribil sa fii las. Mai bine mori avand credinta ca ai facut tot posibilul. Viata nu e o lupta. Nu te lupti cu nimeni. Lupta cu tine e o prostie. Nu te lupti cu tine. Te lupti cu acest concept. Te lupti cu ideea de razboi. Incerci sa alungi doar durerea. Poti face asta doar la nivelul ierbii. Pana in varful brazilor mai ai, draga fulg de papadie. Te sufla vantul. Iti curg lacrimi in prapastii. Nu te regasesti.

Dupa cum spuneam, atatia oameni care isi sacrifica vietile pentru ceea ce iubesc, pentru ceea ce cred. Si ceea ce reprezinta tinta credintei si a iubirii lor e doar un simplu fulg de papadie. Ca si ei. Raman in urma doar copaci nestiutori. Cu radacini, cu o viata statornica. Cu realizari.. cu fructe.. nu doar papadii napadite de adieri ale vantului vietii….

Te culci crezand ca ceva se va schimba, ca te vei schimba in mai bine.
Ca maine cand te vei trezi vei fi un supraom, ca nu vei mai suferi de ceea ce suferi zilnic.
Uneori te gandesti la cum va fi dupa ce nu te vei mai trezi.. vreodata. CE va fi in visul nesfarsit?
Cum va fi o eternitate? Dar nu, te trezesti. La fel cum te-ai culcat. Nici o schimbare.. Si asa mereu.

veche obsesie a mea. cum demonstram ca este “este”?
de ce sa fie? revin. nu voi folosi nici o forma a acestui verb in continuare
Incep:
ma simt murdar. foarte murdar. in interior, in exterior. . analiza, calm psihic, relaxare? solutii? nu cred. nu ma mai suport.. nici acum ca si alta data. trebuie sa scap de lene. trebuie sa renunt la “mine” si la “este”.
indefinita viata, totul. grav. nebunie sau lene? prostie sau pierdere de timp. toate. da.
da toate. astept…
astept… ignoranta, nepasare, ganduri, izolare. trandafiri in namol.. seva stricata in aceste plante. moarte cruda. iubire fata de nimic. ganduri. nevroze? siguranta? nesiguranta? certitudine? incertitudine? ambiguu? lasitate? lene? “L”? Letargie? lehamite? “L”? non-sens.
suficient. rapid. nu gandirii. da nimanui. intamplarile? unde? cum? de ce? unde? S-A TERMINAT CU MINE! .. si asa s-a rupt tacerea si durerea.. nevroza… paranoia? sincer..
eu ma amuz cu ceea ce pot gandi.. e ca atunci cand esti lovit de glont. astepti sa mori, sau te zbati, eventual iti rapui atacatorul cu puterile ramase? glontul ramane undeva.. lasa rani.. te schimba.. traumele se transforma in prostie daca nu esti atent

Cam asa ne dam seama ca traim. E senzatia aia de prezentul-etern. Dar.. nu e etern.
Din netarmuitul sau egoism, omul este cel care sufera atunci cand isi pierde lumea sa. Acvariul sau. Sufera atunci cand clopotul de sticla, sub care fumul viselor sale salasluieste, se destrama.. sa fie inlocuit cu unul al uitarii.. altfel, eternei suferinte. Atunci isi da
seama de perfectiunea lumii sale imperfecte, cand tanjeste dupa mizeria in care a trait pana atunci si crede ca alta mizerie nu mai poate veni pentru el. Si.. cam asa e. Omul tanjeste dupa perfectiune toata viata. Am spus-o si o mai spun, perfectiunea se afla intr-o cutie neagra, bine ascunsa de gandurile sale. Daca ar vedea perfectiunea, s-ar produce cataclisumul. Mai bine asa. Oricum, omul nu e capabil s-o cuprinda.. nu are curjaul. Omul e las.
Si din lasitate plange, se plange. Din egoism izvoraste si lasitatea. Nu doreste sa i se intample raul si nu risca in acest sens nimic.
Ceea ce face omul cand isi pierde speranta e sa isi faureasca el cutia neagra a perfectiunii.. si.. atunci moare…
Cu asta am terminat. am spus tot ce aveam de spus. Probabil ca voi mai spune si altele, dar esenta a fost vorbita

Inchide ochii si arunca-te in gol! E singura ta sansa sa mai simti ca ai un rol….
Florile…florile de gheata de pe geamurile zilelor trecute s-au dus… ele stiu unde. Ma jucam cu degetul aratator pe geamul inghetat al trenului, sau poate al tramvaiului, nu mai stiu. Desenam trecut si viitor, la un loc, intr-o singura […]

Buna dimineata

Ce poate sa-ti placa mai mult sau sa-ti doresti mai mult, dupa un somn, decat frumusetea diminetii de cristal, in pat pe semilumina, langa un corp cald de “fetita”, de “buburuza”, plansa, acum in drum spre fericire ?!

2 fumuri de tigara in patul cald;

Cateva amintiri frumoase ( “Mare dobitoc, mai esti, Caia ” );

Alte 2 fumuri;

Cateva degete frumos miscate prin par;

O inima de femeie ce-ti bate la ureche;

Alte 2 fumuri;

Un moment de leneveala;

Inca 2 fumuri;

Ganduri frumoase de viitor (Cafe de’l mar);

Si-un Budha Bar prierdut printre alte 2 fumuri;

Inca 2 fumuri si-un drum nins spre o cafea cu inventar si usi inchise;

Ce poate fi mai fain ?!

Are rost sa te plangi ca esti limitat fizic? Ca om ai avea acces doar la 5% din capacitatea maxima de creatie.. Eu unul nu inteleg de ce mai avem o asemenea capacitate daca avem acces la atat de putin.. pentru atat de putin.. 65 de ani.. in medie. Pai hai sa murim, nu?
Poate dincolo e mai bine.
Nu prea cred asta.. e la fel de enervanta situatia ca si sticky keys din windows.
Daca ar fi bine (ceva) dupa moarte, de ce suntem inzestrati (locuitorii lumii asteia) cu nenorocitul instinct de a nu muri (frica, teama etc..) .Oricum, viata e grea pentru ca asa cred eu. Dar de ce senzatia de greu, instinctul de conservare, de ce atatea chestii ce contravin unei gandiri edenice? Ce este si ce nu?
Deocamdata este o lume moarta pentru mine.. sau eu am murit.. chiar demult.
Am murit pentru ea. Sunt ca si mort. Un cadavru cu 5 % din puterea de lucru maxima. Am murit pentru ca am fost un fricos in linia 1. M-am gestionat defectuos. Asa-mi trebuie.
Inutil sa mai spun, nu faceti ca mine, pentru ca asa ca mine veti ajunge.
Dar.. ce naiba.. nu stiti cum am ajuns eu.
Viata lunga, si imbelsugata va doresc.
Ah.. PS: Nu imi dati raspunsuri la ce am scris, mai ales daca veti mentiona cat de pesimist sunt.
Daca tot sunt pesimist, ce anume e pesimist din ce am zis? Eu sunt mort, ati uitat? Ce poate fi optimist in asta?